Mineritul in Romania



Mineritul în România

Înainte de 1989, România sectorul minier dădea locuri de muncă, direct și indirect, pentru mai mult de un milion
de oameni. În cele 14 regiuni miniere din țară, peste 150 de localități depindeau de minerit, iar mineritul nonenergetic
angaja peste 65.000 de persoane. În prezent, în acest sector mai lucrează doar 2.000 de persoane, motiv pentru care se observă o necesitate a reorientării profesionale a tinerilor din comunitațile în cauză.

În ultimii 6 ani, mineritul românesc și-a continuat declinul. Toate părțile sectorului miner au fost atinse, dar situația cea mai dramatică s-a înregistrat în mineritul metalifer, unde numărul persoanelor angajate a scăzut drastic. Dacă in 2006 incă mai lucrau peste 8000 de persoane în mineritul metalifer, in 2012 numărul abia dacă depășea 2500 de persoane.

Obiective generale ale Strategiei Miniere a României pentru perioada 2017- 2035:

1. Repoziţionarea domeniului minier în perspectiva asigurării resurselor minerale necesare
dezvoltării durabile a ţării, cu prioritate din producţia internă;
2. Armonizarea interesului naţional de creştere a activităţilor sectorului minier cu cerinţele de
dezvoltare sustenabilă;
3. Utilizarea durabilă a resurselor minerale ale ţării în armonie cu mediul, protejarea obiectivelor
naturale şi culturale în contextul european;
4. Participarea responsabilă a comunităţilor din zone cu potenţial minier la decizii şi acţiuni
derulate pe parcursul întregului ciclu de viaţă al proiectelor miniere, în condiţii de transparenţă.

Strategia minieră a României pentru perioada 2017- 2035 prevede prioritizarea dezvoltării industriei miniere punând în evidență 3 piloni de importanță maximă:

A. Pilonul economic:
– utilizarea eficientă a resurselor, prin maximizarea rentelor (ceea ce include şi economisirea unei părţi a rentelor, care să fie reinvestite pentru a genera avuţia generaţiilor viitoare);
– internalizarea costurilor de mediu şi sociale (aceste costuri trebuie calculate şi scăzute din beneficiile economice proiectate);
– menţinerea unui climat de natură de încurajeze şi să promoveze investiţiile.

 


B. Pilonul social:

– asigurarea unei distribuţii echitabile şi juste a beneficiilor economice;
– respectarea principiului consimţământului liber, prealabil şi avizat al comunităţilor,
– înainte de demararea proceselor de dezvoltare;
– susţinerea ameliorărilor de natură socială în timp, astfel încât generaţiile viitoare să beneficieze de oportunităţi la cel puţin acelaşi nivel ca şi cele actuale;  aplicarea şi respectarea drepturilor fundamentale ale omului, cum ar fi libertatea civilă şi politică, dreptul de a nu fi persecutat şi alte libertăţi socio-culturale;

 


 

C. Pilonul de mediu:
– remedierea pagubelor istorice (adică reabilitarea minelor dezafectate şi „orfane”);
– promovarea unei gestionări a terenului şi a resurselor naturale existente, care să aibă în vedere şi protecţia mediului (adică aprobarea doar a operaţiunilor care valorifică bunele practici internaţionale);
– minimizarea volumelor de deşeuri şi poluare şi asigurarea că poluatorii plătesc pentru ecologizare;
– nedepăşirea limitelor ecologice;
– protejarea patrimoniului natural şi cultural (cu alte cuvinte, anumite situri ar trebui să fie scoase din circuitul proiectelor de dezvoltare);


 


SHARE

Sign up to receive details about upcoming projects & events!

  
Top